poezia

am vazut acum cateva zile la "Nasul" un baietel care vorbea si voia sa arate ca un om mare. are 16 ani si este "cel mai tanar membru al uniuniii scriitorilor" si venise la emisiune sa indemne oamenii sa citeasca. f inteligent si citit, insa vorbea ca din carti... cu practica am impresia ca sta cam prost. a recitat cateva poezii - ah, scuze, a declamat -, si mi-a lasat impresia de geniu tanar gen Paunescu/Dinescu/Nichita la un loc. cel mai mult mi-a placut poezia in care deplangea migratia tineretului de la sat spre orase... (!) sincer sa spun mie nu imi place deloc poezia; foarte putini poeti mi-au atras atentia si de la si mai putini am tinut minte versuri. mi-am dat seama ca poezia este o forma lenesa de proza. sau pur si simplu o forma lenesa. de a spune ceva. ca un fel de semipreparat. concentrat la plic. in fine, sunt de acord cu el ca lumea nu mai citeste, si ca ar trebui sa facem ceva in privinta asta. dar cu poezii samanatoriste nu cred ca merge...

Halouin

imi aduc aminte ca, in copilarie, pe la sfarsitul toamnei, baietii din vecini goleau cate un bostan de seminte dupa ce ii decupau un capac deasupra, apoi ii scobeau ochi si gura, bagau inauntru o lumanare aprinsa si il asezau pe un stalp mai gros de la gard... cand trecea spre casa cate un intarzaiat, capul care ranjea cu dinti de flacara scotea niste urlete groaznice... la sfarsit, bostanul era trantit la pamant si facut praf in timp ce spre cer se stingeau inaltandu-se ultimele scantei luminoase...
era inca in perioada comunista, cand dupa lasarea intunericului puteai sa-ti bagi degetele in ochi, ca tot nu vedeai nimic, iar daca aveasi curajul sa aprinzi vreun bec prin casa, il acopereai cat mai bine, sa nu se vada din drum ca TU AI LUMINA...
pe atunci nu stiam ce e ala halouin, nu ne spusese nimeni la televizor, in cele cateva ore cat era program, nu aveam halloween party si nu mergeam la usile vecinilor sa le spunem trick or treat
priveam doar printre crapaturile de la gard, din curte, fantomatica aparitie, si imi imaginam ce o fi simtind el, bostanul, in acele momente de glorie...

nu am chef azi

nu am nici un sau niciun cum vor astia de la academie mai nou chef sa socializez astazi. cu cineva. de multe ori mi-ar placea sa ma inchid in casa si sa nu mai ies, sau sa ma bag intr-o cutie, s-o incui pe dinauntru si sa inghit cheia, cum face Tom cand il urmareste pe Jerry. unele sau multe intalniri ma dezamagesc, ma lasa sleit de puteri, dupa efortul prea mare de a-mi time gura latita spre urechi intr-un zambet larg, efortul de a le face pe plac, de a-i multumi, de a le arata ca uite nu m-am schimbat deloc, sau m-am schimbat, dar in bine, nu-s asa de rau cum credeti voi, mai ganditi-va in legatura cu mine poate nu ma mai judecati asa aspru. m-am saturat de politeturi si de enervanti care nu ma lasa in pace, m-am saturat sa dau explicatii si sa incerc sa fac adevarul sa para mult mai putin dur pentru unii, m-am saturat de oameni care vorbesc mult si degeaba, m-am saturat de aglomeratia din bucuresti, urasc soseaua bucuresti-ploiesti si podul de la baneasa, urasc jegul, urasc ploaia si frigul si saracia si mojicia, prostia, mitocania, vreau sa stau cu burta in sus si sa ma uit la un cer senin, fara nori...

dream

am visat urat azi noapte... ma durea capul ingrozitor, imi zvacnea tampla stanga, iar cand mi-am dus mana la cap am descoperit sub piele o gaura... osul craniului ii lasase loc sa se desfasoare, perfect rotunda, de vreo 3 centimetri diametru. durerea iesea pe acolo in valuri, clocotea, prindea forma, mai intai ca un abur, apoi ca o spuma care se latea, se latea, pana cand imi dezlipea pielea de cap, mi-o umfla ca pe un balon, din ce in ce mai mare, mai urat, mai mai sa sparga totul si sa erupa in exterior... apasam cu disperarea celui care stie perfect ca nu o sa mai reziste mult, ca o sa moara daca balonul acela efervescent nu se retrage. cu groaza mi-am dat seama ca nu am un medic de familie, care sa imi faca un control si sa ma asigure ca nu o sa mor, nu, nu inca, o sa mai traiesc o suta de ani... mi-am mai dat seama ca nu am niciun ban si ca o sa mor sigur, pentru ca nu am cu ce mitui doctorii care ar trebui sa se uite la mine. astia nici macar nu se uita daca nu le bagi ceva in buzunar de parca milioanele pe care le platesc lunar la CAS s-ar duce in vid de fapt cred ca se si duc e vreo gaura neagra pe acolo pe undeva care suge suge tot si cand le bagi se uita la tine cu o privre de buldog satul si zic vaaai da nu trebuiaaa indesand banii mai bine in fundu buzunarului si incercand in acelasi timp sa-i numere cu buricele degetelor.
si stateam si ma dandeam de ceasu mortii de unde sa fac rost de bani, m-am dus pana la fratemeu care avea treaba si nici nu i-a pasat ca aveam sa mor, iar durerea in tampla stanga s-a intetit parca de bucurie ca nu se mai poate face nimic, ca o sa mi se topeasca craniul din cauza spumei aleia dureroase care clocotea inauntru. incercand cu disperare sa presez balonul de piele care se umfla din ce in ce mai tare pe masura ce enervarea si furia si spaima cresteau din ce in ce mai mult, am descoperit cu groaza o a doua gaura perfect rotunda, o surioara mai mica a celei dintai, un pic mai in lateral. clar: capul mi se va transforma in curand intr-o strecuratoare imensa, grotesca, hidoasa, iar apoi voi muri in chinuri groaznice... uite vezi, daca nu m-am mai dus in ultimul timp pe la biserica, macar acum as fi avut certitudinea ca o sa ajung in rai; asa cine stie ce o fi pe acolo si ce dihanii ma asteapta Dincolo. Dupa moarte. exista viata dupa moarte? ce o fi acolo? Daca Exista cu Adevarat un Dincolo... dar ce absurd, cum sa ti se faca asa gauri in cap? e imposibil, nu pot sa mor asa, sigur visez, da Doamne sa fie un vis urat.. e imposibil sa fie real... NUUU vreauuu.... am deschis brusc ochii. in camera era intuneric. sase jumate dimineata... tampla stanga imi pulsa de durere.

bai, animalule!

mergeam cu autobuzul, cand o piatra a trecut prin geamul deschis si a aterizat pe podea. nu stiu daca a lovit pe cineva, insa am presupus ca nu pentru ca nu a urlat nimeni. pe trotuar treceau doi jmekerasi de cartier cu o pipita, toti trei cam la clasa a unspea - desi ma indoiesc ca ar avea vreo legatura cu scoala, nu pot sa nu accept fapul ca da, mai trec aia si pe la scoala si nu dau doi bani pe ea. intr-un vis imposibil de vitejie, daca as fi fost in locul soferului, as fi oprit autobuzul si m-as fi dus sa ii trag un pumn in barba aluia, care se stramba de ras ce vitejie a facut. mi-am ascuns lasitatea insa in spatele faptului ca eram un simplu calator fara putere, si in general, se stie, este indicat sa nu deschizi gura sa comentezi, pentru ca poti sa o incasezi tu insuti. patria mama ne-a invatat ca trebuie sa iti tii gura, sa treci cat mai neobservat, caci "capul ce se pleaca sabia nu-l taie", si sa faci ciocu mic daca nu vrei s-o iei in bot. observi ceva in neregula? toti iau mita si birocratia te omoara? mitocania e la tot pasul si nimanui nu-i pasa de ceilalti? taci si inghite, ca asa trebuie. nu treci in masina cu girofar ca sa iti permiti sa faci filozofia integrarii europene...
as dori totusi, pe aceasta cale, sa ii adresez jmekerului care a dat cu piatra, o dedicatie:
bai imbecilule, ce dracu faci, nu ai gasit alt fel sa impresionezi gagica? in pizda matii de bou!
multumesc